TETAROM


 

Ne gasiti pe Facebook.

Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste: "Note din zile" de Marius Iosif (XII)

 
"Daca despre lucrurile care ne trebuie sau par sa ne trebuiasca credem ca stim cate ceva, chiar si atunci cand ignoram ca ne dorim cu ardoare lucruri care vor ajunge sa ne ruineza, despre rostul vietii insesi nu stim nimic si, ca sa fim sinceri, nici nu ne intereseaza, traind de pe o zi pe alta, alergand sa ne-mplinim dorintele, cum se intampla in aceasta lume a lacomiei si unde poate ca nevoia bolnava de a tot avea e semnul unui profund deficit de fiinta.
Se-ntampla insa sa fim opriti din alergarea noastra bezmetica de o intamplare neprevazuta si-abia atunci ne e dat sa intelegem ceea ce in mod obisnuit e de inteles, si anume ca simplul fapt de a exista e o minune, ca fiecare clipa e unica si viata noastra pretuieste ca loc in care se poate arata adevarul si frumusetea, ca loc al primirii miracolului ce ni se arata chiar aici, in acest prezent, cum ar fi un minunat rasarit de soare, inflorirea unei flori sau ganguritul unui copil. Si-asa intelegand, cum obisnuim sa fotografiem lucrurile frumoase vazute intr-o excursie, se face simtita nevoia de a nota imagini si ganduri din calatoria ce ne-a fost data- viata noastra. Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste." (Marius Iosif)
 
*
o blândă disperare mă cuprinde
sunt doar atât cât sunt, sunt doar atât când sunt – nu există nici o salvare; trăim pentru a muri
doar pentru a muri
restul, tot ce ne imaginăm despre noi, e ficţiune
*
seara de ieri la Dorin şi Monica
pisica lor are doi pui
discutând cu Dorin – el spune că creştinismul nu garantează salvarea
eu cred că religiile (şi creştinismul) se străduiesc să garanteze salvarea chiar dacă pun condiţii, să dea o speranţă (sintetică, cred)
*
e mult mai uşor să atribuim un sens vieţii decât să‑i suportăm absurdul, nonsensul
*
ca şi Marcel sau K.
atribuiam sensuri generale, ignorându‑le sau neştiind să le primesc pe cele vii
iubeam constructele imaginaţiei mele, mă vedeam undeva în câmpul virtual, în spaţiul virtual al imaginaţiei, fericit
*
sâmbătă la Mureş –  vom fi primiţi cu Dorin în Uniunea Scriitorilor
e, oricum, mai onorant să fii scriitor şi să ai ca hobby învăţământul, decât invers
mă bucur că ne vom întâlni cu Virgil Podoabă
*
citind cartea lui Culianu
există o imagerie care înlocuieşte trăirea reală, aici şi acum, a misterului; misterul este „ornat” şi proiectat în spaţii utopice
poluarea religioasă pare a fi crearea unor game‑uri religioase
temeiul gândirii e poluat de credinţe finale
adevăratul final stă însă în spiritualul asumat, în primirea directă a fiinţei – răsfrângerea în ea
*
întâlnirea cu Manea în cancelaria liceului
*
recitind cu răbdarea lipsei de proiect Istoria credinţelor şi ideilor religioase
omul are nevoie de sens, iar acest sens îi pare că trebuie să depăşească măruntul cotidian, ziua de azi; el atribuie sens, îl construieşte, dar acest sens e doar uman, doar personal
înţelepciunea îi soseşte când în locul sensului atribuit, sintetic, artificial el află prin propria‑i suferire, dezamăgire şi disperare, un sens viu, natural
Zen‑ul, prin iluminarea pe care o produce, retează sensurile artificiale ce depăşesc, iluzoriu, marginile prezentului
Calea de zi cu zi este adevărata cale. 
*
la Mureş întâlnire cu Virgil, apoi la redacţia „Vatra” Cis, Boldea
*
discuţia cu Dorin pe autobuz
la Proust e o trecere clară de la un transcendent sintetic, proiectat, la unul natural, viu, întreţesut vieţii, tautologic, ca trăire
*
ieri
telefon lui Dan Damaschin: Tragedie şi Haiku a fost o revelaţie pentru el
spuse de un om de valoarea lui aceste vorbe confirmă că totuşi cartea spune ceva
ar publica traducerea din Zen
*
zi plină de lumină
*
ploaia nopţii peste gândurile mizeriei în care trăim
trece George Baltag pe aici
telefon la „Vatra” – Mihai Dragolea e acolo
*
dimineaţa fulgi albi umplu primăvara
*
mizerie şi iar mizerie
*
acoperişurile alburii, ninse
o cioară cântându‑şi cântecul de iarnă
primăvara e amânată
*
o altă dimineaţă rece azi, când împlinesc 49 de ani
*
lipsa celor nevăzute e poate cauzată de o lipsă a celor nevăzute; nu avem acces la transcendent pentru că, de fapt, nu l‑am avut niciodată – am avut doar iluzia că avem acces la el. Încercând să‑l fixăm prin imagini şi cuvinte, noi l‑am îndepărtat de o bună vreme, şi‑acum, când nu‑l mai avem nici în formă, nu putem face altceva decât să‑l aşteptăm, dar altfel
şi pentru a‑l primi trebuie ca sufletele noastre să se primenească
*
o săptămână de groază: mizerie, chef, agitaţie
*
noaptea devreme
iubirea şi distanţa
a căuta misterul în iubire, iubirea care constă în cristalizare, cum spunea Stendhal, în ceea ce punem noi în ea, în constructul propriei imaginaţii
*
am uitat să notez, apăsat de mizeriile mărunte, primirea revistei „Familia” cu excelentul text al lui Viorel Chirilă despre Petra
*
zile libere în care termin tehnoredactarea pentru Zen şi pregătesc postfaţa recitind cartea lui Watts, Calea Zen
Dacă cei care studiază Dao nu‑şi dau seama de această substanţă mentală, ei vor crea o minte în afară şi deasupra minţii, îl vor căuta pe Buddha în afara lor şi vor rămâne ataşaţi de forme, practici şi performanţe – care sunt toate dăunătoare şi nu conduc la cunoaşterea supremă. [28] (Huang Bo)
o minte în afara şi deasupra minţii – acesta este transcendentul sintetic
*
zile libere, zile pline
ieri la stropit la Magdi şi Manea
apare Ţuţu Şoneriu şi stăm la o bere
mă întorc la Manea şi discutăm despre Cehov
                                                              *
 
(Fragmente din volumul "Note din zile" de Marius Iosif, publicat la Editura Limes, Floresti, jud.Cluj, 2015)
 
Fotografiile apartin autorului.
 
Marius Iosif (n.25 martie 1953, Timisoara)-stranepot al poetului St.O.Iosif-este eseist, prozator, poet si traducator.A absolvit cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai (1979), iar in 2012 a obtinut titlul de doctor in filologie.
A debutat in 1978, in revista Echinox. Publica periodic articole in reviste din Romania si de peste hotare precum Vatra, Familia, Transilvania, Idei in dialog, Agora, Forum studentesc, Filozofie magazine (Belgia&Olanda), Clipa (SUA). In anul 2012 isi sustine lucrarea de doctorat Ipostaze literare ale experientei spirituale, lucrare apreciata cu Summa cum laude, si, ulterior publicata in volum la Editura Tracus Arte cu titlul O ecologie a sacrului (2014). A mai publicat : Tragedie si Haiku (1999), Petra (2000). Este membru al Uniunii Scriitorilor, din partea careia a primit premiul pentru debut (Filiala Targu-Mures).
 
 

Noi apariţii editoriale: Ion Agârbiceanu, Opere, vol. VII-VIII

 

 

 

 

         Au apărut, recent, în colecţia “Opere fundamentale” (colecţie iniţiată şi coordonată de acad. Eugen Simion), încă două volume din ediţia Ion Agârbiceanu, cuprinzând exclusiv romane: Ediţie îngrijită, notă asupra ediţiei, bibliografie, note şi comentarii, referinţe critice şi glosar de Ilie Rad, Academia Română, Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2017.

         Odată cu prezentele volume din colecţia “Opere fundamentale”, se încheie retipărirea tuturor celor XVIII tomuri din seria de Opere a lui Ion Agârbiceanu, începută şi realizată de G. Pienescu (vol. I-XII) şi continuată, cu aceeaşi devoţiune, de Victor şi Mariana Iova (vol. XIII-XVIII), la care se adaugă alte volume neincluse în seria de Opere Pienescu-Iova (cum ar fi, în prezentul volum VII, romanul Licean... odinioară).

         Dacă cele 18 volume ale ediţiei Pienescu-Iova au apărut într-un interval de patru decenii (1962-2002), iată că, beneficiind de munca editorilor menţionaţi, Ilie Rad şi echipa sa au reuşit să retipăreacă cele 18 volume într-un interval de doar 4 ani (2014-2017), ritmul fiind de două volume pe an, în noua colecţie. Mai adăugăm aici faptul, deloc lipsit de importanţă, că, în cazul prozei scurte (schiţe şi povestiri), au fost incluse în această ediţie şi toate textele de proză din volumele antume ale scriitorului, omise din cele 18 volume ale seriei de Opere.

         În privinţa repartizării celor 9 romane în volumele de faţă (VII-VIII), situaţia se prezintă astfel: vol. VII conţine romanele Licean... odinioară (1939), Vremuri şi oameni, I. Acasă (1914-1916) (1942), Vremuri şi oameni, II. Pe drumuri (1916-1918), Vremuri şi oameni, III. Lume nouă (1919-1940) (1943). Dacă am fi adăugat aici şi romanul Prăpastia (1940), acesta ar fi disproporţionat, ca număr de pagini, volumele de faţă. Pe de altă parte, trilogia Vremuri şi oameni trebuia să apară în acelaşi volum, fiindcă autorul ţinea foarte mult la unitatea tematică a trilogiei, după cum sew arată în Note şi comentarii.

         Volumul VIII conţine, în ordinea cronologică a scrierii, romanele Prăpastia (1940), Sfântul (1942), Frământări (1943), Prăbuşirea (1943) şi Vâltoarea (1945). În sumarul acestui volum, titlurile nu au mai respectat criteriul publicării în seria de Opere, ci pe acela al scrierii romanelor (anii din paranteză desemnează acest lucru).

         Dintre volumele XIII-XVIII, incluse în ediţia de faţă, primele două (XIII-XIV) au apărut înainte de 1989, ceea ce a avut consecinţe negative asupra conţinutului, în sensul că cenzura comunistă a eliminat zeci de cuvinte, sintagme, enunţuri, uneori pagini întregi, în 87 de cazuri la vol. XIII, şi 55 la vol. XIV. Din fericire, experimentaţii editori, Mariana şi Victor Iova, au marcat cu croşete pasajele eliminate, deşi croşetele erau marca distinctivă a cenzurii, care fusese oficial desfiinţată, în martie 1977! Graţie miraculoaselor croşete, prin confruntarea cu manuscrisele originale, păstrate la Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca (unde au ajuns prin eforturile profesorului Mircea Popa), au fost reintroduse la locul cuvenit acele fragmente eliminate de cenzură.

         Un merit indiscutabil al acestor două volume este faptul că, în premieră, au fost eliminate şi înlocuite cu fragmentele adecvate toate croşetele cenzurii comuniste.   Notele şi comentariile sunt acum mult mai complexe, oferind informaţii despre destinul celor nouă romane, despre diferenţele dintre ediţiile princeps sau  manuscrise şi ediţiile tipărite succesiv, despre fragmentele publicate în reviste cu diferite prilejuri şi intervenţiile cenzurii antonesciene, dejiste sau ceauşiste.

         Referinţele critice includ şapte cronici de întâmpinare, semnate de Teodor Murăşanu, Dumitru Micu, Iuliu Pârvu, Z. Ornea (două cronici) şi Cornelia Ştefănescu. 

         La secţiunea Ion Agârbiceanu în actualitate au fost incluse doar trei cronici literare la volumele V-VI (semnate de Ion Brad, Ion Buzaşi şi Răzvan Voncu), deşi suntem convinşi că o să mai apară şi altele (întârzierea receptării volumelor amintite se explică şi prin numărul mare de pagini: peste 3600!).

         Glosarul de la finalul volumului VIII a fost redimensionat cu peste 200 de intrări, valabile pentru toată opera scriitorului.

         Ca şi la primele patru volume, materialul iconografic este foarte bogat, remarcându-se acum  publicarea fotografiilor celor patru importante distincţii primite de Agârbiceanu: Ordinul Coroana României în grad de Cavaler, pentru activitatea dsfăşurată în timpul războiului, ca preot militar în corpul voluntarilor ardeleni şi bucovineni – acordată în aprilie 1919; Ordinul “Ferdinand” în grad de Cavaler – 1 mai 1931; Medalia Ferdinand I cu spade pe panglică – 4 decembrie 1931; Steaua Republicii Populare Romîne (sic!), clasa I, în 1962, la împlinirea vârstei de 80 de ani).

         Să amintim componenţa echipei coordonate de Ilie Rad, care a realizat valoroasa ediţie: dr. Carmen Ţâgşorean, drd. Alexandra Ormenişan, drd. Flavia Topan, drd. Otilia Mureşan, tineri cercetători, membri ai Școlii Doctorale de Știinţe Politice şi ale Comunicării, din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

                                                                                       Romulus Cătană

 

 

 

Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste: "Note din zile" de Marius Iosif (XI)

 
"Daca despre lucrurile care ne trebuie sau par sa ne trebuiasca credem ca stim cate ceva, chiar si atunci cand ignoram ca ne dorim cu ardoare lucruri care vor ajunge sa ne ruineza, despre rostul vietii insesi nu stim nimic si, ca sa fim sinceri, nici nu ne intereseaza, traind de pe o zi pe alta, alergand sa ne-mplinim dorintele, cum se intampla in aceasta lume a lacomiei si unde poate ca nevoia bolnava de a tot avea e semnul unui profund deficit de fiinta.
Se-ntampla insa sa fim opriti din alergarea noastra bezmetica de o intamplare neprevazuta si-abia atunci ne e dat sa intelegem ceea ce in mod obisnuit e de inteles, si anume ca simplul fapt de a exista e o minune, ca fiecare clipa e unica si viata noastra pretuieste ca loc in care se poate arata adevarul si frumusetea, ca loc al primirii miracolului ce ni se arata chiar aici, in acest prezent, cum ar fi un minunat rasarit de soare, inflorirea unei flori sau ganguritul unui copil. Si-asa intelegand, cum obisnuim sa fotografiem lucrurile frumoase vazute intr-o excursie, se face simtita nevoia de a nota imagini si ganduri din calatoria ce ne-a fost data- viata noastra. Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste." (Marius Iosif)
 
                                                        *
Şi oamenii umblă din loc în loc, minunându‑se de înălţimea munţilor, de valurile uriaşe ale mării, de largile şerpuiri ale râurilor, de întinderea oceanelor, de revoluţia stelelor, dar pe ei înşişi nu se observă. (Pleşu, 53)
AUGUSTIN
 
europeanul e prea omenesc, prea umanizat; el vrea să (se) înţeleagă, să (se) cunoască, să (se) stăpânească, dar nu în sensul împlinirii lăuntrice, ci al uneia sociale. El se poate minuna de diferenţe, dar nu e uimit de unitate, de existenţă. Om ce trăieşte în mirajul succesului, el aplaudă un munte înalt, un val uriaş, un râu şerpuitor, întinderea oceanelor sau revoluţia stelelor. Chiar şi pe sine, dacă s‑ar observa, ar face‑o în acelaşi mod. Filosofarea începe cu ruptura, cu sentimentul stranietaţii, şi‑abia apoi descoperă unitatea existenţei, misterul ei.
*
Dumnezeul biblic este unul social, moral, imperial, un Dumnezeu pe care trebuie să‑l asculţi, să i te supui, nu să te pătrunzi de El.
Pentru european Dumnezeu e doar unul omenesc, un stăpân creator şi nu unul întemeietor, ce dă un temei, ce constituie un temei...
Omul pierde dimensiunea şi orizontul arhaic, Dumnezeu devenind unul al istoriei, iar religiozitatea una comportamentală. Păcatul trebuie eliminat prin supunere, nu prin cunoaştere. 
Cartea îl împiedică pe european să simtă gratuitatea. Biblia vorbeşte de o lume făcută; ea ne pune, ne aşază în proiectivitate, nu în gratuitate.
Textul i‑a făcut pe europeni să (se) distanţeze, să ducă transcendentul la orizont, să‑l idolatrizeze.
Ceea ce caracterizează europeanul este faptul de a fi indirect, de a stărui în proiect înainte de a forţa firea să se lumifice.
O lume făcută de Dumnezeu se poate lipsi de el când se dovedeşte că nu e făcută, că de fapt se bazează pe legi, dar legile sunt – spune Pleşu (51) – interiorul părţii din afară a lucrurilor şi nu interiorul părţii dinăuntru.
Dumnezeu nu poate fi unul al legilor, ci al esenţei.
A regăsi imediateţea, a trăi identificarea, aceeaşi‑ul.
*
absenţă şi înţelegere
*
o nouă imagine de iarnă
zăpada umedă albind trotuarele şi şoseaua,
şi dealurile
*
interiorizarea, distanţa abisală, diferenţierea, eul
lipsa de stil
*
zborul cosmic a atins un cer pustiu, o împărăţie a cerurilor pustie, or „în voi e împărăţia cerurilor” spune Iisus (Luca, 17: 20‑21)
*
oraşul este mediu de releu
*
stereocronia transcendentalizează imanenţa clipei, îi eternizează efemerul
*
scrisoare de la Mihai Dragolea
şi romanul De departe spre aproape
*
primăvara a venit pe neaşteptate
peste gripa care de‑o săptămână m‑a ameţit
*
ziua mamei mele
de câţi ani a devenit ziua nimănui!
*
ordinea lui Dumnezeu
dar ce fel de Dumnezeu ne‑am creat noi, europenii?
„sintaxa” noastră finală e una a acţiunii, a forţei
suntem şi astăzi vasali ai acestui fel de Dumnezeu
*
ruptura de natură a omului european e în primul rând ruptura de natura adânc umană, de împlinirea naturală a omului, împlinire care o presupune şi pe cea spirituală
omul desăvârşit, mântuit, nu e cel ce se făureşte, ci cel ce se află pe sine printr‑o transmutaţie lăuntrică
*
În saltul său dement, Alexandria a spintecat omul în două: cap şi inimă.
BELÎI
*
mă simt atât de chinuit
doresc doar să scriu liniştit la Transcendentul sintetic şi sunt înglodat într‑o viaţă de probleme
*
Europa primeşte o realitate prelucrată şi va continua să o prelucreze şi utilizeze chiar şi atunci când simte nevoia unei întoarceri la realitate
realitatea europeană e una contrafăcută, sintetică
natura, realitatea, religia sunt convenţionale
ca europeni, prelucrăm firea prin reţeaua aristotelică a gândirii analitice o lume prescrisă de şi prin semne şi definiţii 
chip cioplit din cuvinte – o reţea finală?
*
terminând cartea lui Pleşu
lecturi vechi care mi‑au vorbit şi încă îmi vorbesc
încerc să retrăiesc vremurile când cu Manea descopeream ceea ce ne lipsea – o altă sensibilitate, mai bogată
*
un vis care mă face să retrăiesc frumuseţea atât de dorită în adolescenţă
de fapt ce căutam?!
*
mă simt iarăşi chinuit de lipsa de timp pentru a lucra la Transcendentul sintetic; aş avea nevoie de câţiva ani în care să mă ocup doar de asta
dar cui îi pasă?!
ce pot face?!
să scriu aşa cum pot
asta e!
*
vântul mi‑a risipit toate amintirile
şi‑am rămas cu totul singur, până la piele,
în acest oraş
al nimănui
 
 
(Fragmente din volumul "Note din zile" de Marius Iosif, publicat la Editura Limes, Floresti, jud.Cluj, 2015)
 
Fotografiile apartin autorului.
 
Marius Iosif (n.25 martie 1953, Timisoara)-stranepot al poetului St.O.Iosif-este eseist, prozator, poet si traducator.A absolvit cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai (1979), iar in 2012 a obtinut titlul de doctor in filologie.
A debutat in 1978, in revista Echinox. Publica periodic articole in reviste din Romania si de peste hotare precum Vatra, Familia, Transilvania, Idei in dialog, Agora, Forum studentesc, Filozofie magazine (Belgia&Olanda), Clipa (SUA). In anul 2012 isi sustine lucrarea de doctorat Ipostaze literare ale experientei spirituale, lucrare apreciata cu Summa cum laude, si, ulterior publicata in volum la Editura Tracus Arte cu titlul O ecologie a sacrului (2014). A mai publicat : Tragedie si Haiku (1999), Petra (2000). Este membru al Uniunii Scriitorilor, din partea careia a primit premiul pentru debut (Filiala Targu-Mures).
 
 

Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste: "Note din zile" de Marius Iosif (X)

 
"Daca despre lucrurile care ne trebuie sau par sa ne trebuiasca credem ca stim cate ceva, chiar si atunci cand ignoram ca ne dorim cu ardoare lucruri care vor ajunge sa ne ruineza, despre rostul vietii insesi nu stim nimic si, ca sa fim sinceri, nici nu ne intereseaza, traind de pe o zi pe alta, alergand sa ne-mplinim dorintele, cum se intampla in aceasta lume a lacomiei si unde poate ca nevoia bolnava de a tot avea e semnul unui profund deficit de fiinta.
Se-ntampla insa sa fim opriti din alergarea noastra bezmetica de o intamplare neprevazuta si-abia atunci ne e dat sa intelegem ceea ce in mod obisnuit e de inteles, si anume ca simplul fapt de a exista e o minune, ca fiecare clipa e unica si viata noastra pretuieste ca loc in care se poate arata adevarul si frumusetea, ca loc al primirii miracolului ce ni se arata chiar aici, in acest prezent, cum ar fi un minunat rasarit de soare, inflorirea unei flori sau ganguritul unui copil. Si-asa intelegand, cum obisnuim sa fotografiem lucrurile frumoase vazute intr-o excursie, se face simtita nevoia de a nota imagini si ganduri din calatoria ce ne-a fost data- viata noastra. Si-ncet, incet o poveste se alcatuieste." (Marius Iosif)
 
                                                             *
Creştinătatea s‑a lepădat, fără să‑şi fi dat ea singură seama, de creştinism. Trebuie din cauza aceasta să se întâmple ceva pentru a se încerca reducerea creştinătăţii la creştinism. (Kirkegaard)
*
ceaţa acestor zile tomnatice, după o iarnă albă şi grea.
*
citind Dezumanizarea artei a lui y Gasset
*
izul de primăvară al acestei zile cu drept de iarnă. 
Dezumnanizarea artei: Nu e oare o dezeuropenizare şi o deztranscendentalizare a artei?
Modelată de mesajul grec şi roman, arta a trăit în umbra transcendentului sintetic.
*
reţeaua (vellum) prin care controlăm lumea
*
dezumanizarea artei este şi dezantropocentrizare, căutarea unui alt centru, de fapt resimţirea faptului că centrul nu e temei.
În pictura chineză, omul, deşi nu e centru, are un temei. Arta nu mai e „transcendentă” pentru că nu mai vizează un centru, ci un temei. Temeiul nu e central, şi nici periferic, e pretutindeni şi nicăieri – e evenimenţial.
*
Europa pare să‑şi fi pierdut înţelegerea sacrului prin centralizarea şi verbalizarea lui, prin umanismul care s‑a reflectat ca personalizare a lui Dumnezeu. Relaţia cu lumea a devenit una de putere: stăpân‑sclav.
*
Bună parte din ceea ce s‑a numit „dezumanizare” şi silă de formele vii provine din această antipatie faţă de interpretarea tradiţională a realităţilor... În schimb, noua sensibilitate simulează o simpatie suspectă pentru arta mai îndepărtată în timp şi spaţiu, preistoricul şi exotismul sălbatic. La drept vorbind, ceea ce‑i face plăcere în aceste opere primitive este – mai mult decât ele însele – ingenuitatea lor, adică absenţa unei tradiţii care încă nu se formase. [58] (y Gasset)
cultura de releu europeană descoperă că rădăcinile ei nu sunt în pământ, că tradiţia întru care lucra e o seră, iar nu realitatea. Ruptura cu tradiţia nu e o rătăcire ci încercarea de a găsi un temei valabil în locul unuia artificial, aşa cum depăşirea metafizicii de care vorbeşte Heidegger e chiar căutarea unei sensibilităţi metafizice.
*
ziua de ieri
cu aer de primăvară, vânt şi iz de moarte
*
nevoia de spiritualizare este cea de a găsi vieţii temeiul viu, natural
ruptura cu tradiţiile este de fapt ruptura de a doua natură (Pascal), implantată, artificială, poluantă a vieţii noastre contrafăcute ce ne face să nu mai avem acces la adevărata viaţă datorită resturilor, deşeurilor.
*
a fi spiritual înseamnă a fi viu, a nu te lăsa „omorât” de adevăruri şi a fi una cu Adevărul, una cu viaţa.
*
orice încredinţare în a avea este o pierdere de a fi
*
...omul se aşază într‑o condiţie deopotrivă de supracivilizaţie şi de subcultură totemică. A devenit rafinat la culme şi a redevenit primitiv la culme. [14] (Noica)
*
termin de făcut raftul de cărţi
*
noaptea – neputând să dorm
mirajul obiectivator al cuvintelor
*
credinţa apare în momentul construirii religiilor, al îndepărtării de religiozitatea pură
*
sintaxa finală
*
sensul sensurilor
*
cum putem ieşi din această termitieră care este lumea modernă, postmodernă?
*
...apariţia peisajului profesionist şi a peisajului autonom este mai curând expresia unei crize de comunicare între natură şi om, decât garanţia unui sentiment al naturii pur şi echilibrat. [17‑18] (Pleșu)
mutatis mutandis – preocuparea pentru sacru exprimă criza de comunicare cu sacrul.
Cum putem intra într‑o relaţie pură şi echilibrată cu sacrul, o relaţie de adevărată comunicare?
*
sloganul electoral al guvernărilor poatdecembriste ar fi trebuit, ca să reflecte adevărul, să fie: „Ca‑n codru! Ca la drumu’ mare!” Ecologism, de!
*
tradiţia sintetică
*
notând, pur şi simplu, o altă zi
dar timpul?!
*
Cu greu poate scăpa celor care au urmărit scrierile savanţilor, observând schimbările de terminologie din veacul al XIX‑lea faptul că anumite concepte ca «fiinţă», «materie», «statică» au fost constrânse să facă loc «devenirii», «forţei»,«dinamicii». (Pleşu, 166)
FRIELÄNDER
o schimbare esenţială
de la „fiinţă” la „devenire”, de la „substanţă” la „timp”
*
religia creştină, aşa cum s‑a impus, e una sintetică – amestecul istoriei în transmutaţie, în revelaţia uitată, de fapt.
*
dezumanizarea artei este şi o dezatropomorfizare în lumina unei dezantropocentrizări a gândirii. Sensului sintetic pe care îl dă CASTELUL mental i se poate opune un sens natural, neconstruit, neimaginat – un sens i‑mediat.
*
noaptea, recitind cartea lui Pleşu
M‑am simţit ruşinat (...) plin de mânie împotriva mea, pentru că tot mai admiram lucrurile pământeşti, eu, care ar fi trebuit să fi învăţat chiar şi de la filosofii păgâni că nimic nu‑i demn de admiraţie în afară de suflet. (Pleşu, 54)
PETRARCA
dirijat de livresc, europeanul vede spiritul în zona sufletului. E prea uman ca să se înţeleagă pe sine, preocupat fiind de un eu generalizat, un macroeu.
 
 
(Fragmente din volumul "Note din zile" de Marius Iosif, publicat la Editura Limes, Floresti, jud.Cluj, 2015)
 
Fotografiile apartin autorului.
 
Marius Iosif (n.25 martie 1953, Timisoara)-stranepot al poetului St.O.Iosif-este eseist, prozator, poet si traducator.A absolvit cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai (1979), iar in 2012 a obtinut titlul de doctor in filologie.
A debutat in 1978, in revista Echinox. Publica periodic articole in reviste din Romania si de peste hotare precum Vatra, Familia, Transilvania, Idei in dialog, Agora, Forum studentesc, Filozofie magazine (Belgia&Olanda), Clipa (SUA). In anul 2012 isi sustine lucrarea de doctorat Ipostaze literare ale experientei spirituale, lucrare apreciata cu Summa cum laude, si, ulterior publicata in volum la Editura Tracus Arte cu titlul O ecologie a sacrului (2014). A mai publicat : Tragedie si Haiku (1999), Petra (2000). Este membru al Uniunii Scriitorilor, din partea careia a primit premiul pentru debut (Filiala Targu-Mures).
 
 

Festivalul Naţional de Literatură – FestLit Cluj la a IV editie

 
Festivalul Naţional de Literatură – FestLit Cluj, partener al Festivalului Internațional de Carte Transilvania, se află la cea de-a IV-a ediție și își va deschide porțile duminică, 8 octombrie. 
Iniţiat în 2014 de Uniunea Scriitorilor din România şi organizat de Filiala Cluj a USR, Festivalul Naţional de Literatură – FestLit Cluj – reuneşte în fiecare toamnă în inima Transilvaniei reprezentanţi ai celor 20 de filiale ale Uniunii Scriitorilor, transformând Clujul, pentru trei zile, în veritabilă capitală a scrisului românesc. 
Din programul celei de-a patra ediţii (8-10 octombrie 2017): 
Duminică, 8 octombrie, ora 17, la Casa de Cultură a Studenţilor Cluj-Napoca, deschiderea festivă şi Rondul de Gală al Scriitorilor. Moderator: Nicolae Manolescu. Cu invitaţi de marcă precum Gabriela Adameşteanu, Ana Blandiana, Gabriel Chifu, Gellu Dorian, Ion Mureşan, Aurel Pantea, Nicolae Prelipceanu, şi cu participarea trupei JUMP JAZZ BAND a Casei de Cultură a Studenţilor (conducerea muzicală: Ştefan Vannai), dar şi cu momente surpriză, Rondul se adresează iubitorilor de literatură şi muzică de toate vârstele. 
Simpozionul ediţiei este dedicat Anului Maiorescu şi are ca temă Critica literară şi viitorul literaturii. Se va desfăşura la sediul Filialei clujene (str. Universităţii nr. 1), luni, 9 octombrie, începând cu ora 10. Intrarea este liberă pentru toţi cei interesaţi. Se vor lansa Caietele ediţiei precedente (Literatura română - începuturi şi Literatură şi feminitate). 
 
...
Cititi mai multe pe www.festlitcluj.wordpress.com